Turismul din Neamț, în cădere liberă

De ani de zile, noi atragem atenția asupra problemelor din turismul nemțean și asupra unei HoReCa pe care am descris-o, nu întâmplător, ca fiind în moarte clinică. În timp ce oamenii care țin aceste afaceri în viață ne vorbeau despre lipsa clienților și despre dificultatea de a continua, discursul promovării oficiale era plin de optimism, fotografii frumoase și promisiuni despre potențialul extraordinar al județului. Acum a venit momentul în care problemele împinse sub preș nu mai pot fi ascunse, iar cifrele miros rău, exact cum avertizam că se va întâmpla dacă realitatea din teren continuă să fie ignorată. Potrivit datelor Direcției Regionale de Statistică Neamț, în primele șase luni din 2026, unitățile de cazare din județ au raportat 94.967 de sosiri, față de 116.056 în aceeași perioadă din 2025, ceea ce înseamnă o pierdere de 21.089 de sosiri și o scădere de 18,2%. În cazul turiștilor români, declinul este și mai puternic, de 20,5%, în timp ce numărul înnoptărilor s-a redus cu 16%. Acestea sunt date despre activitatea structurilor de cazare cuprinse în raportarea statistică, nu simple impresii ale unor proprietari nemulțumiți și nici concluzii trase după câteva weekenduri mai slabe. Cifra care ar trebui să provoace cele mai serioase întrebări este însă gradul de ocupare de numai 14,5% în primul semestru, cu 2,9 puncte procentuale sub nivelul aceleiași perioade din 2025. Nici luna iunie nu a schimbat direcția: sosirile au scăzut cu 11,4%, deși capacitatea de cazare raportată era cu 1,6% mai mare decât în iunie 2025. Cu alte cuvinte, avem mai multă capacitate disponibilă, dar mai puțini clienți, iar această diferență nu se acoperă cu declarații despre cât de frumos este județul. Creșterea numărului turiștilor străini este un semn bun, însă nu reușește să compenseze pierderea turiștilor români. Un weekend cu rezervări bune nu poate ține loc de bilanț, după cum o fotografie cu o terasă plină nu descrie situația economică a turismului dintr-un județ. La fel, cifrele din cazare nu măsoară întreaga activitate HoReCa, dar oferă un indicator important despre cererea de care depind numeroase afaceri. Dincolo de aceste statistici, discuțiile pe care le-am avut în ultima perioadă cu operatorii din domeniu conturează o stare de descurajare care nu poate fi rezolvată prin încă un comunicat optimist. Peste 90% dintre operatorii cu care am discutat ne-au transmis, în esență, același lucru: ar vinde și mâine, dacă ar găsi un cumpărător, și ar renunța la această activitate. Procentul se referă la interlocutorii noștri, nu la un sondaj reprezentativ pentru toate afacerile turistice din Neamț, dar mesajul lor merită ascultat. Când oamenii care au investit în acest domeniu ajung să vorbească mai degrabă despre retragere decât despre dezvoltare, problema nu mai poate fi tratată ca o nemulțumire trecătoare. Acești operatori reclamă lipsa clienților, costurile tot mai greu de susținut și o fiscalitate pe care o consideră exagerată, în special în privința muncii. Ne vorbesc despre zile în care își plătesc angajații și obligațiile aferente salariilor, deși nu există suficientă activitate pentru a le ocupa timpul. Nu pentru că oamenii nu ar vrea să muncească, ci pentru că nu sunt suficienți clienți, iar păstrarea unei echipe în asemenea condiții devine o povară pentru afacere. În același timp, renunțarea la personal poate face și mai dificilă funcționarea atunci când apar rezervările. În acest context, așteptăm cu mare interes explicațiile organizațiilor de management al destinației și ale celorlalte instituții și organizații care folosesc bani publici pentru promovarea turistică. Nu explicații despre cât de spectaculoase sunt peisajele și nici noi declarații despre potențial, ci o prezentare a cheltuielilor, a obiectivelor asumate și a rezultatelor obținute. Dacă realitatea din teren este atât de dificilă, publicul are dreptul să știe ce efect au avut activitățile finanțate în numele dezvoltării turismului. Există și un exemplu concret: în documentația oficială a acordului de asociere pentru participarea la Târgul de Turism al României din 12–15 februarie 2026 era prevăzută o contribuție de 170.000 de lei din bugetul Consiliului Județean Neamț, pentru activitățile care îi reveneau. Este suma prevăzută în documentație, nu un decont final, tocmai de aceea întrebarea firească este cât s-a cheltuit efectiv și ce s-a obținut. Participarea la un târg poate fi utilă, dar utilitatea trebuie demonstrată prin ceva mai consistent decât fotografiile de la stand și un comunicat despre succesul prezenței. Câte colaborări comerciale au rezultat, ce beneficii pot fi demonstrate pentru operatorii locali și ce obiective măsurabile au fost îndeplinite? Aceleași întrebări trebuie puse pentru campanii, deplasări, materiale de promovare și celelalte activități plătite din bani publici. Mai ales, trebuie explicat prin ce rezultate își justifică salariile cei plătiți să se ocupe de promovarea și dezvoltarea turistică, cum sunt evaluați și ce se schimbă atunci când obiectivele nu sunt atinse. Nu susținem că participarea la un târg explică declinul turismului și nici că promovarea poate anula problemele economice, fiscale sau scăderea puterii de cumpărare. Dar aceste dificultăți nu pot deveni o scuză universală prin care orice cheltuială este justificată, iar orice responsabilitate dispare. Dacă instituțiile își asumă meritele atunci când cifrele cresc, trebuie să accepte întrebările și atunci când cifrele scad, fără să considere că solicitarea unor rezultate reprezintă un atac la adresa lor. Un stand este o cheltuială care trebuie să producă un beneficiu, nu o performanță în sine, după cum o deplasare reprezintă o activitate, nu un rezultat. Neamțul nu are nevoie de încă o competiție între comunicate optimiste, ci de o evaluare sinceră a ceea ce funcționează, a ceea ce nu funcționează și a măsurilor care pot ajuta afacerile să rămână deschise. Potențialul nu plătește salarii, nu achită facturi și nu ține în viață o pensiune fără clienți, iar întrebarea pentru cei care administrează bugetele de promovare este simplă: ce ați obținut pentru banii primiți? Iar la final, ce fac, concret, OMD-urile din Neamț cu banii destinați promovării și ce rezultate pot pune pe masă în fața celor care le finanțează? Nu discutăm doar despre entuziasm și voluntariat: pentru OMD Piatra-Neamț, încă din toamna anului 2023 era prezentată o estimare de buget de 400.000 de lei pentru anul următor, adică o sumă de ordinul zecilor de mii de euro. Era un buget estimat, nu un decont, iar tocmai de aceea trebuie explicat public cât s-a încasat, cât s-a cheltuit și ce s-a obținut, pentru fiecare an de activitate. Așteptăm bilanțuri financiare și rezultate măsurabile, nu albume cu fotografii de la târguri și întâlniri. Cât din bani ajunge efectiv în promovare, cât reprezintă cheltuieli de funcționare și, acolo unde există personal remunerat, prin ce performanțe sunt justificate salariile? Ce beneficii pot fi demonstrate pentru hoteluri, pensiuni și restaurante, ce obiective au fost ratate și cine răspunde pentru ele? Nu cerem imposibilul și nici nu punem toate problemele turismului în sarcina acestor organizații, dar rolul lor este să ajute destinația să atragă turiști, nu să transforme propria funcționare într-un obiectiv suficient pentru cheltuirea banilor.